Atractii turistice


Cetatea Histria

Pe malul Lacului Sinoe se gaseste Cetatea Histria, prima colonie greaca de pe tarmul de vest al Marii Negre si cel mai vechi oras de pe teritoriul Romaniei. 

A fost infiintata la jumatatea secolului VII ac fiind apoi definitiv parasita in secolul VII pc. Intemeiata de negustori si navigatori greci cetatea Histria a avut o dezvoltare neintrerupta atat in perioada greaca cat si in cea romana, fiind multa vreme cel mai important centru economic de la gurile Dunarii. Asezarea era inconjurata de ziduri de aparare, alimentarea cu apa se realiza prin conducte iar strazile erau pavate cu piatra. 

Uleiul de masline, vinurile, obiectele de podoaba grecesti erau schimbate pe grânele, mierea, ceara de albine, pieile de vita, pestele sarat, faclele din rasina pinilor ce existau odata pe aici, oferite de triburile locale. 

Asezarea, inconjurata de un puternic zid de aparare, era alimentata cu apa prin conducte lungi de peste 20 km; strazile erau pavate cu piatra, iar institutiile de educatie fizica = gymnasion si cele cultural-artistice = museion cunosteau forfota obisnuita locurilor de acest fel. 
Cetatea prospera si sub stapanire romana cand in oras incep sa se construiasca temple inchinate zeitatilor romane, terme si cartiere destinate cetatenilor instariti. 

Din pacate golful Halmyris pe malul caruia se afla asezarea incepe sa se impotmoleasca cu nisip, inchizand iesirea directa la Marea Neagra. Cetatea Histria va fi definitiv abandonata dupa invazia avarilor care distrug o mare parte din asezare. 

În prezent, se pot vizita: zidul de apărare, cu turnuri și bastioane, care închidea de la vest către lacul Sinoe suprafața mai mică a orașului roman târziu de circa 7 ha (cuprinzând fosta acropolă a orașului grecesc). Acolo pot fi văzute ruinele conservate ale templelor grecești din zona sacră, străzi pavate și cartiere de locuințe sau ateliere, mai ales romane, terme, bazilici civile și creștine și, în centrul orașului, una dintre cele mai mari bazilici creștine din regiune, datând din secolul VI d.C.

Mănăstirea Sfântul Ioan Casian

Mănăstirea Sfântul Ioan Casian se afla în Dobrogea, ridicată recent pe locuri creştine autentice de prima importanţă în istoria ortodoxiei româneşti. În aceste locuri se aflau în secolul al IV-lea zeci de mănăstiri. Dealul Casienilor, pe care este amplasată Mănăstirea Sfantul Ioan Casian, este centrul unor situri arheologice în parte necercetate, un ansamblu de grote şi adăposturi. proximitatea şi legătura spirituală cu Peştera Sf. Casian măresc valoarea mănăstirii şi o poziţionează pe traseele de turism ecumenic dobrogean. Astfel, în prezent mănăstirea reprezinta un loc de pelerinaj pentru credincioşii creştini din toată ţara.

Pestera Casian

Peştera Casian este locul pe care unul dintre întemeietorii monahismului l-a ales pentru a duce o viaţă ascetă. Astăzi, este un loc de pelerinaj pentru credincioşii creştini din toată ţara. Peştera Sfântului Ioan Casian găzduieşte un schit cu mai puţin de zece călugări şi este vizitată anual de mii de enoriaşi. Aici au fost găsite urme de locuire datând din sec. I î.H şi până în sec. X d.H.

Peştera este cunoscută, întrucât aici, în sec. IV, a dus o viaţă de ascet "dobrogeanul" Casian, unul dintre întemeietorii monahismului. Cuvântul "casienilor" incizat în Piatra Scrisă este o probă materială, de netăgăduit, că locul aparţine teritorial satului Casian. Cea mai apropiată aşezare faţă de stânca pe care sunt inscripţiile există şi pe vremea Sfântului Ioan Casian. Inscripţiile atestă existenţa unui neam al casienilor, care avea în stăpânire un ţinut destul de întins, al cărui hotar era Dealul cu Peştera.

Sfântul Casian vorbeşte în scrierile sale despre neamul Casienilor, oameni înstăriţi care au putut să asigure copiilor toate cele necesare pentru a-i instrui şi îndemna pe calea credinţei şi a dragostei întru Hristos. Inscripţiile sunt importante pentru că menţionează şi Peşteruca = Peştera Sfântului, care era cuprinsă pe domeniul neamului casienilor. Mărturisirea Sfântului Casian atestă faptul că grota avea folosinţă liturgică, iar în vecinătatea ei era o vatră monahală cu mulţi trăitori îmbunătăţiţi. Peştera Sfântul Casian, aşa cum reiese şi din semnificaţiile denumirii sale, are o importanţă religioasă, fiind peşteră-locuire, iar periodic face obiectul pelerinajelor credincioşilor. Autorităţile locale au ajuns la concluzia că aceste locuri nu sunt exploatate la adevarata lor valoare, mai ales pe plan naţional, dar sunt conştiente de faptul că nu pot concepe o strategie pe cont propriu, din lipsa resurselor financiare.

Cheile Dobrogei

Rezervatia Cheile Dobrogei, aflată în custodia RNP Direcţia Silvică Constanţa, se întinde pe o suprafaţă de 285 de hectare, speciile de fosile care se găsesc în pereţii calcaroşi fiind unice în ţară şi perfect conservate. Formaţiunile muntoase din zonă sunt foste recifuri coraliere ale Mării Thetis. Începând cu localitatea Mihail Kogălniceanu, de-a lungul şoselei până în localitatea Ramnicu de Jos, se desfăşoară Cheile Dobrogei. Peisajele sunt de o frumuseţe rară - şanţuri naturale şi chei brăzdează malurile abrupte ale văii, peşteri săpate în calcar, precum "La Adam" şi "Peştera Liliecilor" cu specii de plante deosebite, dar şi descoperiri arheologice importante.

Rezervaţia este formată din calcare din perioada jurasicului, aici găsindu-se o faună şi o floră de interes deosebit. Calcarele cheilor reprezintă rămăşiţe de atoli, ceea ce justifică forma semirotundă a pereţilor. Pereţii sunt orientaţi est/vest şi nu au o înălţime mai mare de 40m. Platourile calcaroase cu forme ciudate, bătute de trecerea apei, care mărginesc de o parte şi de alta şoseaua. Alături de frumuseţile naturale, zona este presărată şi cu numeroase urme arheologice, în special cele găsite în peşterile presărate de-a lungul Cheilor Dobrogei - resturi de unelte, vânat şi chiar urme osteologice ale tipului de oameni care populau această zonă în epoca preistorică.

Zona este foarte cunoscută. Vizitatorii sunt turişti sau localnici. Turistii sunt îndrumaţi de unele materiale de descriere a Dobrogei, de recepţioneri sau de cunoştinţe. Astfel, majoritatea celor care vizitează zona sunt informaţi fie din surse apropiate, fie au nimerit din întâmplare.